Ce este un senzor de poziție a accelerației? Această abreviere ascunde senzorul de poziție al accelerației – un element important al sistemului de admisie al unui motor modern cu ardere internă, care permite sistemului electronic să dozeze cu precizie benzina și să regleze aprinderea. În acest articol, vom explica cum funcționează senzorul de poziție a accelerației, vom descrie designul său și vom afla ce probleme pot apărea cu acesta.
Cum funcționează senzorul de accelerație al motorului
Sarcina senzorului de poziție a clapetei de accelerație este de a transmite unității electronice de control a motorului (ECU) date despre cât de deschisă este clapeta de accelerație la admisie. Pe baza acestor date, computerul nu numai că înțelege cât de intens dorește șoferul să accelereze, dar calculează și parametrii necesari pentru aceasta – cantitatea de combustibil sau corecția unghiului de avans al aprinderii.
La vehiculele cu injecție de combustibil, senzorul este montat direct pe carcasa amortizorului. Prin apăsarea și eliberarea pedalei de accelerație, șoferul modifică unghiul de deschidere al accelerației (deschide sau închide alimentarea cu aer), iar acest senzor îl citește. Algoritmul senzorului este simplu. Acesta este alimentat cu o tensiune de bord de 12 volți și, în funcție de poziția accelerației, produce o valoare diferită a tensiunii (aproximativ de la 0,4 la 5 V).
La ralanti, când starterul este închis, tensiunea este minimă – de obicei nu mai mult de 0,7 volți. Pe măsură ce accelerația este apăsată, aceasta crește. Axa accelerației rotește cursorul senzorului la un anumit unghi. Deschiderea starterului face ca tensiunea de ieșire să crească. Cu pedala „la podea”, senzorul produce un maxim de 5 volți.
Design și tipuri de turații
Principiul de funcționare al tuturor DPDZ-urilor este tipic, dar partea executivă poate diferi. Senzorii sunt disponibili în două versiuni: cu rezistență de film (rezistivă) și fără contact. Primele se bazează pe o rezistență variabilă (potențiometru) controlată de un contact mobil conectat la axa amortizorului. Senzorii de al doilea tip funcționează folosind efectul Hall, în care curentul din conductor se modifică sub influența unui câmp magnetic. În cazul acestora, un magnet permanent de formă specială rotește axa clapetei de accelerație. Astfel de senzori sunt mult mai fiabili, dar, de asemenea, costă mai mult decât modelele de contact mai simple.
Principala sursă de probleme la un senzor de tip film-rezistiv este contactul mecanic. Cursorul, care se deplasează de-a lungul pistelor rezistive și modifică rezistența senzorului, se uzează treptat și freacă acoperirea delicată a rezistorului. Și, la un moment dat, contactul se pierde sau devine instabil. Primul este mai ușor de determinat: curentul pe ECU de la senzor pur și simplu nu vine. În al doilea caz, computerul primește un semnal de salt, în majoritatea cazurilor incorect, care face, de asemenea, motorul instabil.
Al doilea tip, mai avansat, de senzori de poziție a accelerației este lipsit de contact mecanic și funcționează pe baza schimbărilor din câmpul magnetic. Prin urmare, nu există practic nimic care să se rupă în senzorul în sine. Cel mai adesea, problemele cu acesta sunt legate de cablare și de blocul de conexiuni.
Depanarea senzorului de accelerație
În general, senzorul de accelerație este un nod fiabil și destul de durabil, deci se rupe mai rar decât alte componente ale admiterii. Nu există modalități de prevenire a defecțiunilor, deoarece nu este posibilă minimizarea uzurii senzorului de tip contact. Resursa DPDZ-ului fără contact este mai mare, dar defectarea sa nu poate fi exclusă.
Repararea senzorilor de starter nu este fezabilă din punct de vedere economic: este mai ușor și mai ieftin să cumpărați unul nou. Iar funcționarea defectuoasă a DPDZ poate fi suspectată de o serie de simptome care pot apărea atât împreună, cât și separat. Cu toate acestea, problema de diagnosticare este că fiecare dintre aceste simptome poate indica defecțiuni diferite legate de motor, alimentarea cu combustibil sau echipamentul electric. Prin urmare, găsirea adevăratului vinovat al problemelor necesită îndemânare și timp.
Simptomele principale ale unei disfuncționalități a DPD:
- turația la ralanti este instabilă;
- motorul se blochează la ralanti sau în timpul schimbării vitezelor;
- este o cădere sau o smucitură în motor, de exemplu, atunci când se câștigă viteză;
- deterioră dinamica mașinii;
- lampa de avertizare Check Engine se aprinde pe tabloul de bord;
- poate crește consumul de combustibil;
- când scanarea dispozitivului de diagnosticare arată eroarea P0120 sau altă eroare legată de senzorul de poziție al accelerației.
Simptomele enumerate, după cum sa menționat deja, pot indica, de asemenea, defecțiuni ale altor unități ale motorului. Dar experții în astfel de cazuri recomandă să începeți diagnosticarea cu DPDZ, placa de accelerație în sine, precum și verificarea stării senzorului Hall.
Puteți verifica funcționarea senzorului cu un multimetru. Nu este dificil, are doar câteva contacte – „masă”, intrare (12 V) și ieșire (0,4-5 V). În primul rând, merită verificat cablajul – la urma urmei, DPZD funcționează numai atunci când i se aplică tensiune. Senzorul primește energie (12 V), produce cel puțin o anumită tensiune la ieșire sub sarcină și, în general, există „masă” pe contactul corespunzător? Dacă există, atunci trebuie să deschideți starterul, urmărind tensiunea la ieșire. Semnalul de la DPDZ ar trebui să fie uniform, fără salturi și „lipire”.
În unele cazuri, este posibilă o reparație rapidă: poate fi suficient să curățați terminalele oxidate sau să eliminați rupturile din cablaj. Un releu de putere „blocat” va necesita înlocuirea cu un element similar.
Diagnosticarea computerizată face posibilă obținerea codurilor de eroare, prin care specialistul poate determina cu exactitate defecțiunea. Acestea sunt standardizate pentru mașini de multe mărci.
Cel mai frecvent cod de eroare, care indică o defecțiune cu senzorul de accelerație, este P0120 (defecțiune a circuitului senzorului de poziție a accelerației). În plus față de acesta, pot fi afișate codurile Р0121-Р0123, Р0220-Р0223, iar pe unele modele – și Р2135.
Diagnosticul, obținut cu ajutorul unui scanner, după verificarea contactelor externe va fi argumentul final în favoarea înlocuirii DPDZ cu unul nou.
Rezultate sumarizate
- Senzorul de poziție al clapetei de accelerație – un dispozitiv care transmite în timp real către ECU a motorului date privind unghiul de rotație al clapetei de accelerație.
- Funcționarea corectă a senzorului de poziție a clapetei de accelerație depinde în mod direct de buna funcționare a motorului în întreaga gamă de rotații.
- DPDZ sunt de două tipuri: cu rezistor de film (rezistiv) cu un grup de contact mecanic și fără contact (magnetic). Al doilea tip de senzori este mai durabil.
- Simptomele principale ale defectării DPDZ – funcționarea instabilă a motorului, pierderea de putere și creșterea consumului de combustibil.
- Înainte de a înlocui senzorul, merită să vă asigurați că cablajul său și grupul de contact sunt în stare bună de funcționare.